Competențe de bază
1. Fundamentele teoretice susțin că competența în supervizare este bazată pe conștientizarea și abilitatea de a se baza pe domenii definite de cunoaștere și înțelegere. Acestea se referă nu numai la teoria supervizării, modele și abordări, precum și la funcțiile și procesele din cadrul întâlnirii de supervizare. Acestea se extind în continuare pentru a cuprinde înțelegerea supervizorilor privitor la influența propriei orientări terapeutice și a capacității de a formula și articula propria abordare în supervizare, bazată pe teorie. Competența în acest domeniu este menținută de capacitatea de a reflecta critic asupra cercetărilor contemporane relevante și a dezvoltărilor teoretice.
2. Practica etică și profesională evidențiază cunoașterea și înțelegerea responsabilităților etice, profesionale și juridice, a cerințelor și normelor aplicate procesului de supervizare. Se fac trimiteri specifice la domeniile de menținere a garnițelor etice și bunăstarea clienților. Supervizorul competent va fi informat și va avea capacitatea de a acționa în conformitate cu gestionarea responsabilă a granițelor, inclusiv în ceea ce privește aspecte precum contractele, relațiile duale, confidențialitatea, nerespectarea principiilor etice și menținerea concentrării în timpul ședințelor de psihoterapie și supervizare. Competența implică cunoașterea și conștientizarea potențialelor conflicte și provocări în supervizare și abilitatea de a lucra cu respect în parteneriat cu supervizații, inclusiv în situațiile în care aptitudinea supervizatului de a practica psihoterapia poate fi o problemă.
3. Relația de supervizare se bazează pe un volum mare de lucrări și cercetări dedicate acestui aspect al activității supervizorului Competența în stabilirea și menținerea unei relații de supervizare eficiente necesită cunoașterea și înțelegerea componentelor a ceea ce este experiențiat de supervizați ca fiind încredere și colaborare, susținere și provocare în mod corespunzător și respectiv promovare a dezvoltării lor. Rezultă că supervizorul are nevoie de abilitatea și angajamentul de a construi și menține relații sigure și respectuoase care promovează explorarea și divulgarea și care facilitează monitorizarea și revizuirea periodică a procesului de supervizare. Abilitățile relaționale ale supervizorului competent cuprind elemente precum angajarea constantă a abilităților de ascultare adecvate, comunicarea eficientă și demonstrarea acceptării, empatiei și capacității de reacție față de supervizat. Cunoașterea și înțelegerea surselor de putere și a potențialului de utilizare abuzivă a puterii de către supervizori, necesită direcționarea energiei înspre capacitatea de a încuraja o relație egalitară și de a promova autonomia supervizatului. Lucrul eficient cu dinamica relațională necesită abilitatea de a lucra din cunoștințele și conștientizarea faptului că dinamica interpersonală din alte contexte, inclusiv relația terapeutică, poate fi adoptată în supervizare. Cunoașterea potențialului de apariție a conflictelor și tensiunilor în relația de supervizare informează și susține capacitatea supervizorului de a identifica, recunoaște și procesa aceste evenimente în mod colaborativ și nedefensiv.
4. Egalitatea, diversitatea și incluziunea recunoaște și detaliază cunoștințele, înțelegerea și abilitățile necesare supervizorului pentru a răspunde sensibil, respectuos și deschis față de toate aspectele diversității, pentru a utiliza și a modela stiluri incluzive de comunicare și pentru a promova conștientizarea diversității în supervizat. Acest domeniu fundamental se bazează pe înțelegerea unicității individului în ceea ce privește contextul, identitățile multiple, care se intersectează și istoria personală. Recunoaște influența pe care problemele de egalitate, diversitate și incluziune o pot avea atât în relația de supervizare, cât și în psihoterapia cu clientul. Supervizorul are nevoie de abilitatea de a facilita explorarea adecvată, care recunoaște potențialul de prejudecăți și opresiune și îi ajută pe supervizați să dezvolte auto-înțelegerea, precum și o mai bună înțelegere a experienței clientului.
5. Nevoile individuale ale supervizatului definesc cunoștințele și abilitățile necesare pentru a răspunde individualității supervizatului. Competența în supervizare include capacitatea de a respecta și lua în considerare abordarea teoretică și nivelul de experiență al supervizatului. Recunoașterea faptului că supervizații începători și cei experimentați vor necesita probabil abordări diferite (cum ar fi mai mult sau mai puțin timp pentru reflecție și provocare sau pentru componentele educaționale) implică lucrul în colaborare pentru a determina nevoile de dezvoltare. Atenția acordată bunăstării supervizatului este demonstrată de capacitatea supervizorului de a facilita discuțiile și de a modela și sprijini menținerea strategiilor de dezvoltare personală. Supervizarea cu psihoterapeuții stagiari și începători presupune cunoașterea standardelor relevante și a criteriilor de formare, abilitatea de a furniza informații despre sarcini și legături și abilitatea de a permite psihoterapeuților stagiari / novici să își dezvolte înțelegerea potențialul procesului. Recunoașterea semnificației evaluării și a feedback-ului informează capacitatea de a oferi o evaluare oportună și echilibrată pe care supervizorul o poate înțelege și utiliza.
6. Facilitarea supervizării reunește competențele necesare pentru a stabili și menține un cadru de supervizare coerent și pentru a aplica o serie de metode și intervenții în cadrul acestuia. Acestea includ abilitățile asociate cu contractarea, negocierea și menținerea concentrării, precum și menținerea limitelor. Supervizorul poate potența dezvoltarea personală a supervizatului și auto-reflecția. Supervizorul competent este capabil să observe și să răspundă atunci când unele aspecte par a fi lăsate nespuse sau a fi în afara conștientizării supervizaților. Utilizarea înregistrărilor audio sau video se realizează într-un cadru legal și profesional, iar înregistrările pot fi utilizate productiv în supervizare.
7. Dezvoltarea profesională a supervizorului are ca premisă faptul că supervizorii sunt angajați într-un proces continuu de reflecție și dezvoltare. Consultanța în supervizare detaliază abilitățile pe care supervizorul competent le aduce în procesul de consultanță, inclusiv recunoașterea și răspunsul la propriile limite de experiență și cunoștințe, obținerea de sprijin pentru reflecție continuă și explorarea impactului sinelui în relația de supervizare. Supervizorii au capacitatea și angajamentul de a-și dezvolta și actualiza propria bază teoretică și experiență prin dezvoltarea profesională continuă, asigurându-și pregătirea pentru a ocupa rolul de supervizor. În activitatea lui profesională continuă, supervizorul are nevoie de abilitatea de a învăța de la supervizat și din procesul de supervizare și de a fi deschis dezvoltării în cadrul și prin abilitățile, strategiile, punctele forte și valorile sale.
8. Conștiința de sine a supervizorului definește acele abilități necesare pentru a experienția rolul de supervizor cu auto-înțelegere, inclusiv capacitatea și dorința de a întreprinde auto-examinarea și reflecție asupra supervizării. Supervizorii necesită abilitatea de a înțelege și de a răspunde propriilor răspunsuri la aspectele îndeplinirii rolului de supervizor și de a lua măsuri adecvate și în timp util, acolo unde se impune acest lucru. Utilizarea eficientă a sinelui în supervizare include posibilitatea de a regla și gestiona propriile emoții, precum și de a utiliza conștientizarea răspunsurilor și reacțiilor „în momentul respectiv” în beneficiul supervizatului și al procesului.
Competențe specifice
1. Moduri și metode de furnizare a supervizării
1.1 Lucrul cu metode creative recunoaște și identifică cunoștințe și abilități specifice asociate diferitelor abordări creative în supervizare. Supervizorul care lucrează cu aceste abordări necesită înțelegere și competență în implementarea proceselor implicate, împreună cu capacitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea lor.
1.2 Supervizarea de grup definește domeniile de cunoștințe necesare în practică atunci când se oferă supervizare în grup. Supervizorul va avea nevoie de abilități în domeniile dezvoltării și facilitării procesului de grup, gestionării dinamicii de grup, înțelegerii răspunsurilor într-un context de grup și atenție acordată diferitelor nevoi ale membrilor grupului. Supervizorul are nevoie de judecată în ceea ce privește utilizarea sinelui, astfel încât să modeleze deschiderea profesională și personală și să împărtășească ceea ce este relevant pentru grup și procesul său.
1.3 Supervizarea online și telefonică implică anumite abilități necesare atunci când se oferă supervizare de la distanță, inclusiv abilități referitoare la relațiile de supervizare, la considerații etice, juridice și profesionale specifice și la gestionarea practicilor supervizării la distanță. Supervizorul necesită cunoașterea mediului online și a tehnologiei, precum și capacitatea de a configura și monitoriza relația și de a explora impactul modului de comunicare ales. Specifice supervizării online și telefonice sunt aspecte precum procedurile de evaluare a riscului, stabilirea consimțământului informat și sprijinirea supervizorilor pentru adaptarea și dezvoltarea abordării lor teoretice, astfel încât să folosească mediul online în cel mai bun mod.
- Supervizarea organizațională evidențiază domenii specifice de cunoștințe necesare supervizorului care lucrează într-un cadru organizațional sau care sprijină supervizorii din organizații. Domeniul de competență al supervizorului va trebui să acopere înțelegerea aspectelor culturii organizaționale, impactul structurilor de putere și de autoritate și dilemele care apar în mod regulat, legat de aspecte precum rolurile duale, confidențialitatea și responsabilitatea. Există cerința de a echilibra responsabilitățile profesionale față de supervizat cu cele deținute în legătură cu organizația. Supervizorul poate fi invitat în mod special să mențină valorile și identitatea organizațională, să supervizeze și să sprijine cultura oragnizațională, inclusiv în sarcina de a asigura adecvarea supervizării și formării.
3. Supervizarea pentru grupuri specifice de clienți
3.1 Supervizarea psihoterapiei cu copii și tineri necesită cunoștințe de specialitate, teorie și experiență relevante pentru supervizarea muncii terapeutice cu grupe de vârstă mai mici, inclusiv legislație, politici și proceduri și sisteme organizaționale. Supervizorul are nevoie de capacitatea de a face aprecieri etice și profesionale informate în domenii precum consimțământul, protecția, confidențialitatea și capacitatea. Supervizarea consilierii în școli implică aspecte precum sprijinirea supervizatului pentru a dezvolta relații profesionale în cadrul organizației și cu părinții / îngrijitorii și colegii externi, cu responsabilități pentru tânăr.
3.2 Supervizarea terapiei traumei scoate în evidență cerința de cunoaștere și înțelegere a teoriei și mecanismelor traumatizării indirecte, complexitatea problemelor cu care se confruntă practicianul și semnificația supervizării. Relația de supervizare va fi caracterizată printr-o abordare calmă și colaborativă. Supervizorul are nevoie de abilitatea de a se concentra și de a normaliza impactul asupra psihoterapeutului, de a sublinia necesitatea auto-supervizării și a îngrijirii propriei persoane, precum și de a lucra cu dinamica inconștientă care apare ca o consecință a psihoterapiei.
3.3 Supervizarea psihoterapeuților care lucrează cu interpreți necesită cunoștințele necesare pentru a oferi supervizare practicienilor care lucrează triadic într-un rol terapeutic. Supervizorul va fi atent și va putea lua în considerare complexitățile relației de lucru și problemele legate de putere și control, dezvoltarea încrederii și evitarea excluderilor și a coliziunilor.